Magarul care a invins teama

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.
Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata.

El a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanii. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor.
Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanii.
Magarul pricepu ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu.
Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ceea ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui.
In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizduri si iesi frematand...
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati... Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.
Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Sa ne curatam inima de ura, frica si egoism;
2) Sa ne scutim mintea de preocupari inutile;
3) Sa ne simplificam viata si sa o facem mai frumoasa;
4) Sa daruim mai mult si sa asteptam mai putin;
5) Sa iubim mai mult si ... sa ne scuturam de pamant, pentru ca in viata asta, noi suntem solutia.... nu problema.
Vom intalni multi ce vor dori sa arunce pamant peste tine, sau care in accerba lor lupta pentru supravietuire, nu le vor mai pasa pe cine vor distruge...
De atatea ori speram ca maine va fi mai bune, dar astazi, nu facem nimic spre a schimba ceva... Si azi devine maine, iar ziua de maine va fi azi pentru o alta zi de maine; pana cand totul se va sfarsi dandu-ne seama ca am ratat atatea sanse si am intors spatele la multe alte usi deschise in timp ce doar una se inchidea. Si poate abia atunci vom incerca sa urmam exemplul acestui magar ce a transformat viata in supravietuire. Dar oare, va mai fi timp? Sau vom fi la fel ca fecioarele ce nu s-au ingrijit sa isi ia ulei din timp, astfel ca au pierdut venirea Mirelui?
Si plini de suferinta, vom regreta amar
Ca am pierdut atatea clipe in zadar
Si n-am gandit nicicand macar
Ca e bine, uneori sa traiesti ca un MAGAR!
Si ce folos daca, in urma nimicniciei tale, te-ai inchinat ca magul : la luna si la soare-dupa cum bine afirma poetul- acum ca nu mai ai nici o scapare!

"Tot ceea ce oamenii iti vor spune ca nu poti face, incearca si vei afla ca poti."
Henry David Thoreau.
Dar nu lasa pe maine, ce poti face azi, caci lui maine ii vor urma alti de maine... si nimic nu va mai fi la fel!

Un drog numit fericire...

Daca as fi intrebata ce e fericirea as raspunde, probabil, ca nu sunt in masura a o defini... Daca as fi intrebata cat dureaza as afirma ca are o durata mica, dar de este receptata cum trebuie, in timp raman amintirile ce iti vor umple inima de fericire...

M. Sadoveanu spunea ca fericirea apare cand la sfarsitul vietii poti spune, ca indiferent de cat de grea a fost ea, sa poti spune ca te-ai indoit ca o trestie in bataia vantului- a necazurilor- dar nu te-ai rupt- nu ai cedat.

Si totusi, nu cred ca trebuie sa lasi viata sa treaca, doar ca la sfarsitul ei sa concluzionezi ca ai fost fericit, rezitand tututror intemperiilor ei. Ci fiecare clipa traita din plin, fiecare bucurie de moment poate deveni sinonima fericirii!

Vineri, fiind o reprezentatie teatrala,m-am dus si eu cu elevii mei. Si astfel o zi de final de saptamana incarcata, s-a transformat intr-o stare de beatitudine. Am ras- desi au fost momente in care era galagie- si am luat autograf. Apoi am mers prin parc, imortalizand momentul pentru posteritate. Si uite asa cand nici macar nu gandesti ,,te loveste" starea de bine. Iar in urma impactului raman amintiri placute, ce devin bariera in fata necazurilor viitoare.

Si desi ea nu apare hocus-pocus, cand doresti, se transorma intr-un drog, care desi nu te ucide, creeaza dependenta!

Omagiu unei paduri

Daca ar avea viata, multe ar spune! Daca ar avea forta multe lucruri nu i s-ar intampla. Va intrebati de ce discut despre padure cand sunt mii de lucruri importante si de actualitate? Cand lumea e fara un loc de munca, depresia e in floare, bolile apar ca ciupercile dupa ploaie; cand oamenii mor, ca desi sunt spitale, nu avem bani de medicamente sau cand ne ducem traiul in speranta ca MAINE va fi mai bine?
Simplu! Padurea e o oaza de relaxare! Relaxarea confera liniste, iar o viata linistita, e una fericita!

Toti iubim padurile ca ne relaxeaza, ca mergem la un gratar, la un picnic sau doar la o simpla plimbare. Si apoi? Apoi uitam de ea si reintram in cotidian, cu grijile, spaimele, nelinistile noastre
Iar ea- padurea- cantata de multi poeti, ramane singura in ghearele taietorilor de lemne. Zi de zi sub impactul ierarhizarii sociale, pamantul isi schimba stapanii. La inceput creata de Dumnezeu, a fost data oamenilor sa o aiba in grija cu plantele si animalele ei. Dar cu fiecare zi ce trece, cei ce au menirea sa o protejeze- uita- si ii devin devin calai. E defrisata fara mila, in locu-i aparand case, blocuri, baze sportive, sau pur si simplu teren arabil.

Iar noi privind tristi, putem spune decat ca aici a existat candva un codru din care parca si azi aud ecoul jocurilor copilariei mele!

O noua zi- un nou inceput!...

Ce e viata?!?
E, dupa cum am vazut intr- un film Ceea ce ti se intampla cand tu iti faci alte planuri! Dar mai presus de asta ea e alcatuita din clipe ce se transforma in zile, saptamani, luni, ani si poate- la un moment dat- in eternitate. Noi cand trecem in nefiinta, ramanem in amintirea cuiva, chiar si sa ne calomnieze, desi despre morti numai de bine!...
Dar sa revenim la VIATA!
Ea e asemeni unei inghetate, pe care daca n-o savurezi cand e timpul, se topeste. Am zis ca trebuie savurata, la fel cum viata trebuie traita cu pasiune, nu redusa doar la o banala existenta.
Si cati dintre noi, nu consideram existenta banala: servici, casa, datorii, probleme, cumparaturi necesare, uitat la tv pana ce ne fura somnul, discutii despre ce a mai facut X si Y, a fi viata? Iar cand vine tzunami-ul, ce tinde sa ne distruga, ne uitam neputinciosi in jur si conchidem tristi: Asa mi-a fost dat! sau urlam disperati: De ce Eu? Cu ce am gresit?

TSUNAMI [pr.: ţun'ami] n. Val gigantic care apare la suprafaţa oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap
Am dat definitia termenului, pentru a vedea ca de multe ori rabufnirile interioare datorate frustrarilor si neimplinirilor iau forme incomensurabile ce adeseori ne coplesesc. Trairile interioare neimplinite, visele spulberate din motive banale, lasitate sau imposibilitate urmata de renuntare prematura, cat si energia pozitiva neconsumata corespunzator, duc la cutremure la fel de puternice ca si cele care spulbera orase intregi. Iar disperarea se transforma intr-un val gigantic, ce ucide totul in jurul nostru cu o forta nebanuita, in cele din urma inghitindu-ne si pe noi.
Dar cum suntem Creatie a Divinitatii, a unui Dumnezeu plin de iubire, prin dragostea de viata si de noi, putem iesi din acest cerc vicios. Cati dintre noi in loc sa multumim pentru o noua zi si sa ne bucuram de rasaritul soarelui, nu ne incepem de dimineata sa fim posaci, fara chef, certandu-ne cu cineva? Cati nu uitam ca azi e un cadou, ieri a fost si maine cine stie ce va fi sau daca va mai fi?

Asa ca fiecare zi e un nou inceput in care putem sa iubim, sa ne bucuram de cei dragi, sa luptam sa devenim mai buni din toate punctele de vedere, intr-un cuvant: SA TRAIM!

Dupa atata amar de timp, iata : I`M BACK!

Salut! Dupa mai mult de jumatate de an, mi-am luat serios rolul de a avea grija de copilul meu, uitat si lasat de izbeliste, neprotejat in aceste vremuri de rastriste:: Ulciorul Pandorei. Si desi multi poate vor condamna, eu cred ca nu conteaza de cand si cat nu am mai scris, ci cat voi scrie.
Ce am mai patit in ultimul timp:
M-am reintors in satul natal sa predau. Si cu cat imi doresc sa plec departe, intr-un oras mare, cum imi place sa spun, cu atat ma trag radacinile satului natal. Nu, ca as uri satul, dar nu am perspective!
La inceput, a fost greu: alti copii/elevi, alti colegi, alte obiceiuri...
Si-mi lipsea extram de mult ,,plimbarea"- de o pot numi asa- chit ca era obositoare.
Apoi faptul ca stii aproape pe toti si ei te stiu pe tine, nu mai aduce elementul surpriza, noutatea!
La toate astea s-a adaugat: LIPSA..... Lipsa banilor, ce credeati?!? ;) :d.
Apoi mi-a murit pisica- Bela- de 8 martie. Anul trecut mi-au murit alte doua. Nu prea am noroc la ele.
Uitati aici o poza ei:

Si cam asta ar fi tot, despre ce a fost.
Sunt si lucruri minunate: revelionul petrecut la Brasov, mersul la mall la Bacau, sau la bowling si biliard la Focsani, s.a.m.d.

Cat priveste prezentul, am planuri mari ;).
Am vreo doua programe/ proiecte extracurriculare pentru elevi, in care sunt implicata:
Violenta nu te face mai puternic, pentru clasele a VII-a si a VI- a
Pasind spre Adolescenta..., pentru clasele a VII-a si a VIII-a, inceput astazi si care promite foarte mult. Copii au fost foarte incantati, s-au distrat, au lasat feedback-ul in jurnalul proiectului. Mai am de lucrat la el deoarece intalnirile sunt saptamanale si intentionez sa invit reprezentanti dn afara scolii, cum ar fi un psiholog si nu numai. Sa vedem ce va fi! E o provocare si pentru mine! Uitati aici imaginea pe care am ales-o si pe care am afisat-o pe prima pagina a proiectului:

Pe langa acestea vor mai fi si altele, personale, pe care nu le voi descrie acum, ci in una din revenirile mele ulterioare.

La final va las in compania unui videoclip, pe care-l ador:

Inception-un nou inceput pentru actorul Leonardo, un nou inceput pentru manipularea prin vis

Aseara am vazut la Arena Mol, in Bacau, noul film cu Leonardo di Caprio in rolul principal.Ce pot spune e doar: fulminant, extraordinar,splendid, cu un subiect Sf(eu nu sunt adepta filmelor de acest gen), ce te tine cu sufletul la gura si cu un final aproape perfect; care daca ar fi pus in practica, ar duce la o manipulare excesiva a omenirii. Asta daca nu cumva, e deja practicata aceasta tehnica.:D. Ideea ce poate fi plantata in mintea cuiva si care devine ca un vierme, e tema de baza a filmului. Va recomand vizionarea acestuia, pe cat posibil, la un cinema! Are locul 3 conform punctajului oferit pe IMDB, la fel ca Inchisoare ingerilor.

Fata draga din Nalindamar a pornit, nu pe calea unui nou an al vietii, ci spre stele alaturi de marii nostri artisti!

Dumnezeu sa te ierte! Pacat ca ,,Tu n-ai avut curaj" sa spui ,,Ei si ce" necazurilor si ca ai lasat un ,,Suflet gol" sa te indemne sa lasi in urma un copilas de doi anisori sa creasaca fara mangaierea mamei si un noian de fani indurerati... Dumnezeu sa te odihneasca! Adio, ,,Fata draga"!