Viata e cel mai frumos dar, ce ni l-a facut Dumnezeu. Ea are o nenumarate definitii. Dar cea mai frumoasa si mai inteleapta mi se pare cea care afirma ca e ceea ce ti se intampla cand tu nu iti poti face alte planuri. O, da! Mi s-a demonstrat asta de nenumarate ori. Si ma intreb cum pot unii sa renunte la ea sinucigandu-se. Am citit un anunt ca de Paste s-a sinucis Angelina Jolie a Romaniei. Nu judec, sa fereasca Dumnezeu pe toti de stapanirea celui rau, mai ales ca toti avem perioade cand ne vine sa urlam si ne dorim sa disparem. Dar totusi, o femeie asa frumoasa, ce avea doua facultati, era celebra, sa imbratiseze drumul neantului si tocmai in a treia zi de Paste, cand toti serbam bucuria impacarii omului cu Dumnezeu?!?
Indiferent cat de grea e viata, macar stim ca dupa rau vine si binele, dar dincolo, mai presus de invatatura crestina despre rai si iad nu stie nimeni ce va fi. Mi-aduc aminte ca in urma cu vreo sapte ani, plina de complexe si la inceputul carierei fiind, nu imi permiteam sa merg nicaieri in concediu. Si vazand locurile unde merg vedetele sau unele fetite intretinute imi venea sa mor de suparare. Totul mi se parea fara sens, munceam un an ca sa imi plang de mila in final. Era frustrant.
Dar a iesit si soarele pe ulita mea. Sa nu credeti ca o duc excelent din punct de vedere financiar, caci vorba aceea iau din poale pun in brau. In schimb, fie strang din salariu, fie ma imprumt dar macar o data sau de doua ori pe an calatoresc cateva zile prin tara ca sa imi incarc bateriile. Anul acesta de Paste am fost la Vatra Dornei si desi au intervenit cateva lucruri neplacute crezand ca va fi oribil, m-am distrat exceptional. Dupa ce am trecut pe la Barajul Bicaz, am urcat prin Cheile Bicazului si am vizitat Lacul Rosu, care era inghetat. Ajunsi in Vatra Dornei, ne-am cazat la Pensiunea Elenuca, unde ne-a primit cu deosebita caldura proprietarul. Seara am mers de am luat Lumina Invierii Mantuitorului nostru, apoi am mancat si obositi dupa drum am adormit.
A doua zi am vazut Parcul cu veverite unde curajoasele vietuitoare, ce raspund la numele de Mariana si Costel, vin cand lovesti una de alta doua nuci si iti iau una din mana si o mananca pe loc sau o ascund. Si am aflat de la localnici, ca fac un numar de salturi si nu uita niciodata unde ascund nuca. Am continuat periplul nostru spre Bistrita-Nasaud, mai sus de pasul Tihuta la Castelul lui Dracula unde am vizitat cripta si unde ne-am speriat ingrozitor cand au inchis lumina si a iesit unul, ascuns, in sicriu. Daca as fi stiut ce se intampla nu as fi intrat dar as fi pierdut o distractie pe cinste. Apoi am vizitat Manastirea Rarau si am ramas fascinata de mirificele peisaje, desi inca nu s-a trezit natura la viata. La intoarcere am trecut peste podurile mobile de peste Bistrita, care iti creaza o senzatie halucinanta, incat ti se pare ca se duc la vale cand esti pe el la mijloc intre cele doua maluri.
Cireasa de pe tort a fost a doua zi de Paste, cand am fost la centrul de echitatie unde am calarit pentru prima data. Desi a fost la pas, am inconjurat muntele si cand te uitai in vale, te lua ameteala si pe jos cat de departe era, dar pe cal... Dar ,,Zoe, fii barbata!”, uneori tipand alteori rugandu-ma, dar in cel din urma admirand incantata peisajul am petrecut cele mai frumoase si incitante 30 de minute din viata mea. In cele din urma am vizitat Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului si am ramas uimiti de frumusetea acesteia, care e in totalitate din lemn si are un turn cu cincizeci de clopete; dar si de cei doi struti cu care ne-am fotografiat.
Asta a fost in linii mari experienta mea de vis si nu am scris-o spre a ma lauda, ci pentru a arata ca desi viata e grea, merita traita clipa de clipa, caci nu stie nimeni ce iti ofera ziua de maine. Lumea asta nu e a celor ce vor, ci a celor ce pot; a celor ce cred in fumusetea viselor lor si lupta pana in cel din urma ceas.
(Pozele facute - Cheile Bicazului, Podul mobil de la Chiril, Parcul cu veverite, Calare pe munte.)
P.S. Articol publicat si in revista online FEMEIA STIE.
