Daca as fi intrebata ce e fericirea as raspunde, probabil, ca nu sunt in masura a o defini... Daca as fi intrebata cat dureaza as afirma ca are o durata mica, dar de este receptata cum trebuie, in timp raman amintirile ce iti vor umple inima de fericire...
M. Sadoveanu spunea ca fericirea apare cand la sfarsitul vietii poti spune, ca indiferent de cat de grea a fost ea, sa poti spune ca te-ai indoit ca o trestie in bataia vantului- a necazurilor- dar nu te-ai rupt- nu ai cedat.
Si totusi, nu cred ca trebuie sa lasi viata sa treaca, doar ca la sfarsitul ei sa concluzionezi ca ai fost fericit, rezitand tututror intemperiilor ei. Ci fiecare clipa traita din plin, fiecare bucurie de moment poate deveni sinonima fericirii!
Vineri, fiind o reprezentatie teatrala,m-am dus si eu cu elevii mei. Si astfel o zi de final de saptamana incarcata, s-a transformat intr-o stare de beatitudine. Am ras- desi au fost momente in care era galagie- si am luat autograf. Apoi am mers prin parc, imortalizand momentul pentru posteritate. Si uite asa cand nici macar nu gandesti ,,te loveste" starea de bine. Iar in urma impactului raman amintiri placute, ce devin bariera in fata necazurilor viitoare.
Si desi ea nu apare hocus-pocus, cand doresti, se transorma intr-un drog, care desi nu te ucide, creeaza dependenta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu