Daca ar avea viata, multe ar spune! Daca ar avea forta multe lucruri nu i s-ar intampla. Va intrebati de ce discut despre padure cand sunt mii de lucruri importante si de actualitate? Cand lumea e fara un loc de munca, depresia e in floare, bolile apar ca ciupercile dupa ploaie; cand oamenii mor, ca desi sunt spitale, nu avem bani de medicamente sau cand ne ducem traiul in speranta ca MAINE va fi mai bine?
Simplu! Padurea e o oaza de relaxare! Relaxarea confera liniste, iar o viata linistita, e una fericita!
Toti iubim padurile ca ne relaxeaza, ca mergem la un gratar, la un picnic sau doar la o simpla plimbare. Si apoi? Apoi uitam de ea si reintram in cotidian, cu grijile, spaimele, nelinistile noastre
Iar ea- padurea- cantata de multi poeti, ramane singura in ghearele taietorilor de lemne. Zi de zi sub impactul ierarhizarii sociale, pamantul isi schimba stapanii. La inceput creata de Dumnezeu, a fost data oamenilor sa o aiba in grija cu plantele si animalele ei. Dar cu fiecare zi ce trece, cei ce au menirea sa o protejeze- uita- si ii devin devin calai. E defrisata fara mila, in locu-i aparand case, blocuri, baze sportive, sau pur si simplu teren arabil.
Iar noi privind tristi, putem spune decat ca aici a existat candva un codru din care parca si azi aud ecoul jocurilor copilariei mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu